• Magyar
  • Román

Ars HUNGARICA - Sibiu - 7-11 noiembrie 2012

2012-10-21 02:13
Detalii despre evenimentele festivalului cultural maghiar
Programul din acest an conţine multe evenimente la care publicul larg poate să participe, ca de exemplu concertele din sala Thalia unde după deschiderea oficială este programat concertul coral Vox Humana, apoi sâmbătă trupa Ciráda din Ungaria va moderniza muzica populară maghiară tradiţionalş şi vor fi însoţiţi pe scenă de o trupă de dansatori, iar duminică am invitat una dintre cele mai apreciate orchestre din Secuime şi o voce deosebită: Koós Éva. În Atrium Classic Caffe vom avea in fiecare seara câte un concert de jazz, rock, progressiv, dar festivalul cuprinde şi mai multe vernisaje de expozitii atractive, printre care atrage atenţia în mod deosebit expoziţia Incze Ferenc de la Casa Albastră a Muzeului Brukenthal, cu deschiderea în 8 noiembrie, ora 15. Incze Ferenc a fost numit Dalí al Transilvaniei, lucrările sale fantasmagorice şi extravagante prezintă deseori frânturi de imagini din Sibiu.

VOX HUMANA

Concert coral - 7 noiembrie, ora 19 - Sala Thalia

Corul cameral Vox Humana din Sfântul Gheorghe celebrează anul acesta 40 de ani de la înfiinţare.

În anul 1972, câţiva tineri profesori de muzică au început să se întâlnească pentru a cânta sub îndrumarea profesoarelor Czakó Olga şi Szarvas Katalin. Primul concert oficial l-au avut în 1973 îndrumaţi de colegul Szilágyi Zsolt, care a rămas de atunci dirijorul corului. Au fost cunoscuţi iniţial sub numele de Corul cameral al profesorilor din Sfântul Gheorghe, denumirea de Vox Humana fiind votat în unanimitate de către membrii corului în 1976. în 1982 au fost primiţi de însuşi Papa Ioan Paul al II-lea cu ocazia unei călătorii în Italia. Au participat la numeroase festivaluri şi concursuri în ţară şi peste hotare, iar în prezent sunt preferaţii publicului iubitor de muzică clasică din Sfântul Gheorghe.

img_1450-Vox Humana-foto-Henning-Janosa_online_b

 

FERENC INCZE

Vernisaj Expoziţie - 8 noiembrie, ora 15 - Sala Multimedia, Casa Albastră, Muzeul Naţional Brukenthal

Ferenc Incze (1910 -1988) a fost unul dintre cei mai controversaţi artişti ai mediului artistic clujean. Născut în oraşul Gheorgheni, şi-a petrecut copilăria în Sibiu. În 1929 a fost admis la şcoala de Arte Decorative de la Budapesta, unde a absolvit artele textile în 1933. Hotărât să devină pictor, îşi continuă studiile la Academia de Artă din Viena, dar din cauza dificultăţilor financiare frecventează doar câteva luni această prestigioasă instituţie. În 1939, după încercări eşuate la Sibiu şi Bucureşti, se stabileşte la Cluj. Îşi asigură existenţa din pictarea de portrete şi din munci ocazionale. În cadrul primelor sale expoziţii personale, deschise în atelier în 1941 şi 1943, prezintă lucrările realizate din 1937 încoace. Acestea ilustrează căutările artistului debutant, care experimentează moduri de exprimare  foarte diferite, cum ar fi cel naturalist, realist şi decorativ. În afară de compoziţii figurative, portrete şi naturi statice, sunt expuse mai multe autoportrete - sugerând o direcţie definitorie în creaţia pictorului în perioadele mai târzii.

După cel de-al doilea război mondial - asemenea multor colegi ai săi - a fost considerat necorespunzător aşteptărilor stricte ale nou - instauratului realism socialist (exprimarea realistă a conţinuturilor socialiste). Astfel, a început să fie marginalizat prin neacceptarea lucrărilor sale în expoziţiile colective, iar în 1954 a fost exclus din Uniunea Artiştilor Plastici din România.

Va urma o lungă perioadă de izolare, când artistul va încerca în atelierul său să însuşească o cât mai bună stăpânire a „metodei” realismului socialist, sperând astfel să fie acceptat de sistem. În aceeaşi perioadă va dezvolta însă şi un limbaj vizual care va domina arta sa începând cu sfârşitul anilor 1960.

A reprezentat o adevărată surpriză – după decenii de tăcere şi o expoziţie personală fără nici un ecou în 1967 -, când în 1973 două lucrări ale sale au ajuns la Paris – cu ajutorul prietenului său, reputatul pictor Francois Gall – şi au fost acceptate de Salon. Surpriza a fost şi mai mare când cele două lucrări ale sale au obţinut una din „Medaille d' Argent” ale Salonului.

Premiul a dat un mare a avânt vieţii şi artei artistului aflat la 63 de ani, făcându-l să persevereze în noul său stil. Chiar dacă premiul a fost acordat pentru două lucrări mai vechi, de factură realistă, expoziţiile care vor urma succesului (începând cu 1973) vor prezenta mai ales lucrările noi.

Incze Ferenc_04_b

Mai mulţi critici au numit acest nou stil „suprarealist”, dar considerăm că este vorba mai degrabă despre un limbaj alegoric care exprimă un univers artistic bazat pe interogarea conştientă a existenţei umane. În 1982 artistul a declarat într-un interviu: „Nu sunt uman, om cu picioarele pe pământ. În cele mai multe picturi ale mele mediul îl reprezintă lumea reală, dar eu am o formă ireală sau sunt întins pe jos, simţind căldura pentru care a meritat să mă lupt.”

Lucrările lui Ferenc Incze – în care proporţiile corpului uman sunt distorsionate, crescând mai mari decât mediul lor înconjurător, ori este vorba despre nostalgica reprezentare a Sibiului sau despre „întreg” universul – construiesc sistematic mitul personal al artistului. Acesta este bazat pe lupta continuă pentru a depăşi condiţia umană, aparent fără sens, şi a-l transforma pe individ în „cineva”.

Figurile Destinului, Muzei, precum şi Soarele, Luna şi stelele sugerează convingerea pictorului că voinţa umană trebuie să transceadă unor factori mai mari care influenţează viaţa umană.

Lupta artistului nu trebuie să treacă doar obstacolele generale ale vieţii, ci şi cele istoric specifice care au făcut viaţa artistului Incze dificilă şi după succesul său de la Paris. Uniunea Artiştilor Plastici – singura organizaţie care recunoştea oficial cine este artist profesionist – a refuzat să îl primească din nou în rândul membrilor săi.

Universul său vizual fantastic a rămas de două ori inaccesibil sistemului: pe de o parte, limbajul său nu era realist, pe de altă parte, în centrul universului său se află Ego-ul suveran, ale cărui gesturi de clovn îl plasează deasupra realităţii – fie ea fizică, socială sau politică.

Acest fapt face din arta lui Incze din ultima perioadă un răspuns curajos dat situaţiei individului – atât ca om cât şi artist – în România perioadei comuniste.

Claudiu Groza

 

 

FLAUTO DOLCE ENSEMBLE

• Concert Baroc - 9 noiembrie, ora 20,30 - Galeria Habitus

• Concert Bisericesc - 11 noiembrie 2012, ora 12 - Biserica Romano-Catolică Sfânta Treime din Piaţa Mare

Ansamblul Flauto Dolce a luat fiinţă la Cluj, în cadrul Academiei de Muzică Gh. Dima în anul 2000, la iniţiativa lui Zoltán Majó , propunându-şi să popularizeze în rândul publicului muzica veche (renascentistă, barocă şi rococo), dar şi contemporană, cea a secolelor XX-XXI, scrisă pentru flaute drepte (Blockflöte în germană, flauto dolce în italiană). Ansamblul acordă în acelaşi timp o mare atenţie interpretării muzicii vechi transilvănene. Ansamblul Flauto Dolce o are ca invitată tot mai des pe soprana Mihaela Maxim, solista Operei Române din Cluj, a cărei voce se potriveşte perfect cu sonoritatea celor trei flaute drepte. Programul acestui concert este alcătuit în spiritul obiectivului propus la înfiinţare de către formaţie, astfel alături de lucrări ale unor compozitori renascentişti şi din Baroc, cunoscuţi şi anonimi, putem asculta muzica lui Bartók, precum şi două lucrări în primă audiţie absolută, compuse pentru această ocazie de către compozitoarea din România, Felicia Donceanu, respectiv de compozitorul din Ungaria, Ádám Kondor.

Flauto Dolce_03_b

Flauto Dolce este un ansamblu unic în felul său în acest colţ al Europei, care a luat naştere la Cluj, în anul 2000, la iniţiativa lui  Zoltán Majó, fiind alcătuit din trei instrumentişti si o soprană, toţi cu o bogată experienţă artistică. Numele ansamblului provine de la numele italian al familiei de instrumente flaut drept.

Repertoriul ansamblului Flauto Dolce este format din muzică veche, tradiţională din Europa Occidentală. Ansamblul caută, în aceeaşi măsură, redescoperirea muzicii vechi, tradiţionale din spaţiul românesc, precum şi interpretarea unor compoziţii contemporane, unele prezentate chiar în primă audiţie absolută. De o vreme nici muzica tradiţională de pe alte continente nu stă departe de repertoriul formaţiei.

Ansamblului Flauto Dolce  foloseşte drept resurse muzicale diferite culegeri şi manuscrise de epocă, integrând în stilul său influenţe orientale (turceşti, ebraice, ţigăneşti, armeneşti, etc.) sau de altă natură, dar inspirându-se în egală măsură din folclorul autentic şi din muzica veche de curte sau orăşenească.

Expresivitatea şi culoarea aparte, dulce şi veselă, a instrumentului flauto dolce sunt puse în valoare prin compoziţiile dedicate acestuia şi prin aranjamentele pline de imaginaţie. Soprana Mihaela Maxim contribuie din plin la transmiterea mesajului aparte pe care ansamblul Flauto Dolce îl propune publicului.

Formaţia a evoluat cu succes în concerte şi festivaluri din România (Cluj, Bucureşti, Braşov, Râşnov, Miercurea Ciuc, Sighişoara, Târgu Mureş, Oradea, Zalău, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Mediaş, Craiova, Brăila, Timişoara, Deva, Hunedoara, Odorhei, etc.), precum şi în Austria, Spania, Italia, Elveţia, Germania, Slovenia, Serbia, Slovacia şi Ungaria. A colaborat cu ICR Bucureşti, susţinând concerte la diferite centre culturale româneşti din Europa.

Ansamblul Flauto Dolce a fost partenerul unui proiect comun între Italia, Slovenia şi România de promovare a muzicii baroce din cele trei ţări, integrat în programul Cultura 2007-2013 al Uniunii Europene. şi a participat deasemenea la proiectul UNESCO „Cultural Heritage – a Bridge towards a Shared Future”.

Soprana Mihaela Maxim a absolvit secţia canto a Academiei de Muzică Gh. Dima din Cluj şi a urmat cursuri de măiestrie cu Lucia Stănescu (1992), Corneliu Murgu (1998 şi 1999) şi Mariana Nicolesco (1998, 2002 şi 2004).  Este laureată la numeroase competiţii de interpretare naţionale şi internaţionale: „Magda Ianculescu” (Bucureşti, 1999), „Sabin Drăgoi” (Timişoara, 1999), „Ionel Perlea” (Slobozia, 2000), „Concursul de lieduri” (Braşov, 2003), „Hariclea Darclée” (Brăila, 2003 si în 2005: Marele Premiu). Studiile de muzica veche si-a completat in anul 2008 in Norvegia (Trondheim) la Jan van Elsacker si in Austria (Krieglach) la Mieke van der Sluis.

 

EXPO „Simbolul inimii în Secuime”

Vernisaj Expoziţie - 10 noiembrie, ora 16 - Centrul Cultural Maghiar

"Simbolul inimii în Secuime" sau „magia detaliilor” este o expoziţie de fotografie ale cărei lucrări au fost selectate în aprilie 2012 în urma unui concurs de fotografie cu tema detaliilor în formă de inimă din arhitectură, iniţiată de Compartimentul pentru protecţia monumentelor istorice al Consiliului Judeţean Harghita. Fotografiile expoziţiei au fost selectate de artistul fotograf Ádám Gyula şi arhitectul Tövissi Zsolt din lucrările trimise de fotografi profesionişti şi amatori.

Rolul proiectului este de a atrage atenţia asupra acestor elemente de arhitectură ”pe cale de dispariţie”. 

takacs gyongyi_b

YESTERDAYS

Concert - 10 noiembrie, ora 22 - Atrium Classic Caffe

Yesterdays cântă de 12 ani rock progressziv şi muzică ”delicioasă”. După părerea lor ”muzica Yesterdays este puţin mai melancolică, mai aproape de popp şi mai acustică... dar se mai poate spune şi că muzica popp a formaţiei este mai aproape de rock, mai progresivă... fiecare variantă şi inversul ei este valabilă. ”  Colours Caffé este titlul celui mai nou album a lor botezat după cafeaua consumată în timpul nopţilor de înregistrare. Publicul sibian se va bucura de câteva piese din acest album.

Membrii trupei: Kolumbán Zoltán, Szűcs József, Raluca Bilatiu, Bogáti – Bokor Ákos şi Enyedi Zsolt

yesterdays_plakat_b 

KOÓS ÉVA, cântăreaţă de melodii populare

Un buchet de flori... spectacol de gală - 11 noiembrie, ora 19 - Sala Thalia

S-a născut la Reghin, în judeţul Mureş, şi a decis că v-a deveni cântăreaţă la vârsta de 3 ani, după reprezentaţia de la prima serbare. A  terminat Şcoala Populară de Arte la Târgu Mureş, a studiat vioara 8 ani în oraşul natal, şi a colaborat cu Teatrul din Reghin de la vârsta de 16 ani. În 1997 şi-a îregistrat primul album în studioul radioului de la Târgu Mureş. Ca urmare a succesului pe care l-a acumulat în timpul concertelor şi a îregistrărilor de radio şi televiziune din 2002 până în prezent a lansat 5 albume alături de ansambluri cunoscute de muzică populară.

Consideră că talentul cu care este înzestrată a fost un dar de la Divinitate accentuat de temperamentul ardelenesc. Îşi iubeşte foarte mult publicul, motiv pentru care îi face plăcere să urce pe scenă mai ales dacă are posibilitatea de a vedea expresia oameniilor în timp ce ascultă melodiile ei despre  dragoste, deazmăgire şi pribegire.

Cântă pentru prima dată în Sibiu alături de Ansamlul din Mădăraş.

SS_Bokretatt kotottem_koos eva_b

 
 
 
Oldal teteje