• Magyar
  • Román

Istoria Filmului Maghiar la Sibiu II.

2017-01-24 20:52
11 filme maghiare care au marcat a șaptea artă

Institutul Balassi - Institutul Cultural Maghiar din București, Arhiva de Film din Ungaria împreună cu partenerii locali: Asociația HID - Centrul Cultural Maghiar din Sibiu și Librăria Habitus organizează și prezintă publicului larg un proiect care se va desfășura pe parcursul mai multor week-end-uri. Cu ocazia împlinirii a 120 ani de la prima proiecție din Budapesta, instituțiile partenere oferă cinefililor din Sibiu proiectul Istoria Filmului Maghiar, ocazie cu care se vor prezenta 11 filme remarcabile din filmoteca de aur maghiară.

Fimtortenet_kocka_b

Istoria filmului maghiar a început cu 120 de ani în urmă, în 1896, când s-au proiectat în cafeneaua Hotelului Royal de la Budapesta filmele fraţilor Lumiére, după care doi fraţi cu spirit pionieresc, Sziklai Arnold şi Zsigmond deschid porţile primului cinematograf maghiar de pe Calea Andrássy, Ikonográf, unde se proiectau filme pentru public pe aparate franceze Lumiére. Sub acest auspiciu am iniţiat această serie de proiecţii, în cadrul cărora prezentăm cele mai reprezentative creaţii cinematografice pentru fiecare perioadă şi gen din istoria cinematografiei maghiare.

10 februarie:

Székely István: Hyppolit, majordomul /Hyppolit, a lakáj/ (1931, 77 min., cu subtitrare RO)

Este primul film sonor de succes din istoria cinematografiei maghiare, cu memorabilul Kabos Gyula şi terifiantul Csortos Gyula în rolurile principale. Fraze devenite celebre, o lume din vremurile bune când şi ceapa se mânca cu ceapă, când în orice condiţii trebuiau păstrate aparenţele. Pelicula a devenit, datorită duetului Kabos – Csortos, o dovadă a viabilităţii filmului sonor maghiar, din care generaţii întregi au putut învăţa ce este de fapt „comedia cinematografică maghiară”. 

11 februarie:

Ráthonyi Ákos: Sarajevó (1940, 81 min., cu subtitrare RO)

O raritate a cinematografiei dinainte de 1945, pentru că abordează într-un mod surprinzător de îndrăzneţ şi cu exigenţă o tematică foarte gingaşă: vâltoarea, tensiunea, prejudecăţile, suspiciunile numeroaselor naţiuni de pe teritoriul Ungariei Mari dinainte de Primul Război Mondial. 

04 sarajevo 03 hyppolit

 

Hyppolit, majordomul / Hyppolit, a lakáj

1931, comedie, 77 min., subtitrat în limba română

Regia: Székely István, Scenariul: Nóti Károly, și Székely István, după piesa lui Zágon István, Imaginea: Eiben István, Eduard Hösch, Muzica: Eisemann Mihály, Decoruri: Max Heilbronner, Sunet: Lohr Ferenc, Imaginea: Max Heilbronner.

Distribuţia: Csortos Gyula, Kabos Gyula, Jávor Pál, Fenyvessy Éva, Haraszti Mici, Simon Marcsa, Gózon Gyula, Szenes Ernő

Este primul film sonor de succes din istoria cinematografiei maghiare, cu memorabilul Kabos Gyula şi terifiantul Csortos Gyula în rolurile principale. Fraze devenite celebre, o lume din vremurile bune când şi ceapa se mânca cu ceapă, când în orice condiţii trebuiau păstrate aparenţele. Pelicula a devenit, datorită duetului Kabos – Csortos, o dovadă a viabilităţii filmului sonor maghiar, din care generaţii întregi au putut învăţa ce este de fapt „comedia cinematografică maghiară”. 

Hyppolit, majordomul este o variantă modernizată, transpusă în mediu unguresc a piesei Burghezul gentilom de Molière. În acest film s-a creat nota caracteristică a comediei burgheze maghiare, definind producţia de filme din anii treizeci din Ungaria. Succesul peliculei i-a stimulat pe producători, Hyppolit, majordomul devenind un model pentru numeroase filme ulterioare, comedia dominând producţia de filme maghiare. Filmul a fost produs de Sonor-film, firma distribuitorului de filme praghez Albert. Ca locaţie pentru filmări s-au ales studiourile Hunnia, foarte moderne, dar mult mai ieftine decât cele berlineze. Samek l-a chemat pe Székely István de la studiourilor din Babelsberg, să regizeze acest film, fiind primul film maghiar pentru Székely. Contând pe piaţa germană mult mai semnificativă decât cea maghiară, filmul a fost realizat în ambele limbi. Actorii îşi amintesc că întâi s-a realizat varianta în limba germană, apoi au păşit actorii maghiari în acelaşi cadru, astfel s-au creat în esenţă două filme identice, cu acţiune şi dialoguri identice. Rezultatele însă nu au fost similare: varianta maghiară are succes şi astăzi, iar varianta germană a fost sortit eşecului încă de la început.

Hyppolit, majordomul este o piesă evergreen a istoriei cinematografiei maghiare. La peste un deceniu după producerea lui, în iulie 1945 s-a reluat în cinematografe. Sfertul de veac a cinematografiei maghiare sonore s-a aniversat, în octombrie 1956, prin restaurarea acestei pelicule.  Următoarea repriză de succes a urmat pe 8 iunie 1972, în acest an filmul fiind vizionat de peste un milion de spectatori. Succesul s-a repetat de fiecare dată, când filmul a fost restaurat. Potrivit datelor statistice Mokép din 1980, după restaurarea din 1956 Hyppolit a avut peste trei milioane şi jumătate de spectatori. La 77 ani de la realizarea filmului prospeţimea lui nu s-a estompat, până astăzi fiind preferatul publicului, fiind sistematic difuzat pe canalele de televiziune. Această operă de artă a folclorului urbanistic s-a transformat într-un film de cult, dialogurile fiind preluate în conversaţiile curente, gagurile şi poantele de neuitat ale lui Kabos Gyula sunt cunoscute în toată ţara. Importanţa peliculei pentru cultura maghiară de film este similară cu importanţa filmului Casablanca de Kertész Mihály (Michael Curtis) în cultura cinematografică universală.

Restaurarea digitală

Negativul de imagine şi sunet înregistrat pe peliculă inflamabilă de nitrogen a filmului Hyppolit, majordomul s-a păstrat, spre norocul nostru, în colecţia Arhivei Naţionale de Film Maghiar. Această peliculă însă în cei 80 de ani care au trecut de la înregistrare s-a contractat în aşa măsură încât nu se mai poate copia prin metode tradiţionale. La o restaurare anterioară s-a încercat acoperirea zgârieturilor prin mătuire, însă în urma intervenţiei chimice materialul video a devenit foarte poros, o parte dintre zgârieturi au dispărut, însă defectele mai pronunţate nu au dispărut. Având în vedere că aceste defecte nu pot fi corectate prin metode fotochimice, singura modalitate pentru salvarea aceste comedii clasice a rămas restaurarea digitală a imaginii şi a sunetului. În cadrul restaurării a apărut o problemă: filmările s-au făcut cu două camere cu dimensiuni diferite de imagine, una mai veche, utilizată în epoca filmului mut, şi una mai modernă pentru filme cu sonor. Astfel diferă dimensiunea marginilor la imagine. Pe parcursul copierilor anterioare s-au pierdut informaţii de imagine, ceea ce s-a salvat prin redimensionare digitală, metodă prin care în baza celor existente s-a reuşit recuperarea unor imagini lipsă.

Kabos Gyula: Asul indispensabil al cinematografiei din Ungaria

Dovada elocventă a popularităţii filmelor lui Kabos este faptul că în anii 30 seria de filme realizate în Ungaria elimină de pe piaţa maghiară producţiile străine, fiind profitabile investiţiile în cinematografia maghiară şi din punct de vedere financiar. Cel mai mare succes îl au, printre altele, aşa-numitele „filme Kabos”. Fiecare film de-al lui rulează cu casele închise timp de 4-5 săptămâni, performanţa cunoscută înainte doar de filmele germane şi americane. Kabos Gyula trezeşte interesul pentru filmele maghiare atât în rândul spectatorilor, cât şi în rândul investitorilor. 

Ars poetica al marelui umorist (Kabos Gyula), în 1936

"Cum vedeţi meseria de comediant? – Să nu mă credeţi lipsit de modestie dacă spun că este o profesie măreaţă. Nu există o sarcină mai nobilă decât înveselirea oamenilor descurajaţi, trişti, apăsaţi de griji. În orice caz îl respect mai mult pe comediantul care ne face să uităm grijile de zi cu zi, decât pe aceia care ne pricinuiesc grijile. Este admirabil că astăzi aceştia din urmă sunt în poziţii mult mai bune."

Csortos Gyula (1883-1945)

„Copilul teribil” al artei teatrale maghiare, cel mai iubit actor din perioada interbelică. Arta sa nu se afirmă doar într-un anumit gen, el este senzaţional în tragedii, comedii şi chiar şi în operetă. A început să joace în filme încă în perioada filmului mut, devenind unul dintre figurile de bază ai filmelor maghiare cu sonor. Vocea lui specifică, forţa dramatică, umorul dulce a adus multă vitalitate fiecărui rol jucat de el. Alături de numeroasele filme în care a jucat, Székely István i-a oferit rolul principal în anul 1931 în cea mai de succes comedie a istoriei cinematografiei maghiare, Hyppolit, majordomul.

 
Sarajevo
1940, dramă, 81 min., subtitrat în limba română
 
Regia: Ráthonyi Ákos
Scenariul: Radványi Géza, Szatmári Jenő
Imaginea: Vass Károly
Muzica: Fényes Szabolcs
Distribuţia: Tasnády-Fekete Mária, Tímár József, Kiss Ferenc, Berky Lili, Ladomerszky Margit
 
O raritate a cinematografiei dinainte de 1945, pentru că abordează într-un mod surprinzător de îndrăzneţ şi cu exigenţă o tematică foarte gingaşă: vâltoarea, tensiunea, prejudecăţile, suspiciunile numeroaselor naţiuni de pe teritoriul Ungariei Mari dinainte de Primul Război Mondial. 
 
În film suntem martorii unei povești de dragoste care începe la defilarea festivă organizată în cinstea lui Franz Ferdinand la Sarajevo, poveste care servește la o introspecție în societatea europeană la început de secol XX.
 
 „Filmele artistice maghiare pe tema Primului Război Mondial luptă pentru atenţia spectatorilor în spatele frontului, nu pe front. Din peliculele maghiare care evocă Primul Război Mondial  aflăm mai puţin despre evenimentul istoric în sine, însă vorbesc mult mai mult despre istoria cinematografiei. Războiul este mai degrabă un pretext pentru probleme sentimentale sau pentru desluşirea secretelor sufletului omenesc. Şi în poveştile-şablon ale cinematografiei se utiliza frecvent motivul-duplicat care dezvăluie conexiuni psihologice. Războiul atacă logica vieţii normale, eul superior destramă sfera instinctului distrugător, ca după aceea viaţa să continue într-o nouă albie. Seria de evenimente deopotrivă tulburătoare şi mângâietoare asociază cu filmele de război genul unei romanţe tragice.
 
Cel mai bun film al epocii, pe tema Primului Război Mondial, este Sarajevo, de Ráthonyi Ákos. Este un film dur şi din punctul de vedere al temei: situaţia beligerantă influenţează şi în fond soarta femeii maghiare care se zbate între dragostea pentru logodnicul ungur şi pictorul rus cunoscut în ultima clipă dinaintea căsătoriei. În faţa logodnicului se dă de gol prin descrierea vizitei moştenitorului de tron ca fiind un eveniment frumos şi memorabil. Pentru că în loc să fie la primirea alaiului princiar, îşi petrece ziua cu noua sa dragoste. Celelalte momente ale războiului, recrutările, rănirile, prizonieratul, evadările însoţesc întâmplarea în fond psihologică. Şi de această dată în figura pictorului ucrainean – un nobil înstărit, cu gospodărie mare – recunoaştem bărbatul cu o generozitate similară nobililor maghiari, care văzând dragostea stăruitoare a rivalului şi zbuciumul fiinţei iubite, el însuşi înlesneşte evadarea celor doi din prizonieratul de război şi al dragostei spre casă şi căsătorie. 
 
Un aspect important în ce priveşte forma este faptul că personajul negativ este arătat totdeauna dintr-un unghi oblic, ba chiar la un moment dat, când intră în scenă unghiul de filmare se schimbă treptat. Pelicula conţine însă imagini şi mai sofisticate, nemaivorbind de imaginile din exterior din Ucraina. Sarajevo este un film profund psihologic, care evocă atmosfera şi figurile marilor romane ruseşti ale secolului al XIX-lea, şi care în contradictoriu cu Cafe Moscova nu necesită prelucrare hollywoodiană, pentru că satisface pe deplin cele mai stricte cerinţe ale genului de melodramă.”
Gelencsér Gábor: Mesék a hátországból (Povestiri din spatele frontului), Filmvilág 2014/8
 
Interesant în acest film este faptul că, prezentând diferite popoare europene, caracterele sunt internaţionale, şi totuşi cu toţii vorbesc limba maghiară şi se înţeleg perfect din punct de vedere lingvistic (nici scenograful şi nici regizorul nu au simţit nevoia ca personajele să vorbească în limbile lor, în vederea prezentării mai fidele a caracterelor). Din punctul de vedere al tematicii şi al viziunii, istoricii de film aseamănă Sarajevo de Casablanca, şi-l menţionează ca un predecesor al acesteia din urmă: în triunghiul amoros bărbatul părăsit ajută îi ajută pe îndrăgostiţi să ajungă acasă.
 
Această peliculă este cel mai bun film realizat înainte de 1940 pe tema primului Război Mondial, dar şi cel mai bun film pe această temă din istoria cinematografiei maghiare. Experienţa vie a monstruozităţilor celui de-al Doilea Război Mondial şi trauma produsă în sufletele oamenilor de această deflagraţie i-a făcut pe cineaşti să uite un timp de problematica primului Război Mondial.
 
Ráthonyi Ákos (regizor, producător; 1909, Budapesta – 1969 München)
După susţinerea examenului de bacalaureat în 1927 pleacă la Londra, devenind actor şi regizor secund la British International Pictures. În 1929 se mută la Hollywood unde lucrează la Fox, apoi la Paramount. Se mută la Paris unde lucreayă ca regizor secund al lui Korda Sándor (Alexander Korda), iar în 1933 este angajat de firma americană RKO în calitate de scenarist. În 1935 se întoarce în Ungaria şi în iunie 1936 fondează, împreună cu Engel György firma Focus Film Kft., apoi în 1937 firma Objectiv Film. Până în anul 1947 regizează şi produce filme în Ungaria, apoi se mută în Germania de Vest, unde regizează până la sfârşitul vieţii.
 
Din 1936 regizează o serie de comedii de mare succes, în rolul principal fiind în cele mai multe cazuri soţia sa, Tolnay Klári (A hölgy egy kissé bogaras, Egy csók és más semmi, A szerelem nem szégyen, Katyi, etc.), iar în 1943 a doua sa soţie, Pelsőczy Irén (Jómadár, Anyámasszony katonája, Muki). În 1942 regizează două filme în Italia, ale căror scenografie sunt scrise tot de el (Una volta alla settimana, La fortuna viene dal cielo). În pelicula intitulată Muki regizorul interpretează rolul directorului unei fabrici de maşini italiene. După cel de-al Doilea Război Mondial Ráthonyi mai regizează un film în Ungaira: Aranyóra, iar după emigrare în RFG toarnă mai multe comedii (Angyal estélyi ruhában, Kedves szélhámosnő). În ultimii ani regizează filme erotice (Szűz másodkézből, Vetkőzz le, baba!).
 

Proiectul va continua cu prezentarea filmelor:

10 martie:

Szőts István: Oameni de pe munte /Emberek a havason/ (1942, 89 min.)

11 martie:

Fábri Zoltán: Profesorul Hannibal /Hannibál tanár úr/ (1956, 90 min.)

Jancsó Miklós: Pribegii /Szegénylegények/ (1965, 90 min.)

21 aprilie:

Makk Károly: Iubire /Szerelem/ (1970, 85 min.)

22 aprilie:

Gothár Péter: Timpul se oprește /Megáll az idő/ (1981, 96 min.)

10 iunie:

Bereményi Géza: Eldorádó (1988, 100 min.)

MANDA logo_rgb

 
 
 
Oldal teteje