• Magyar
  • Román

Ziua Culturii Maghiare la Sibiu

2014-01-18 20:26
22 ianuarie 2014

Ziua Culturii Maghiare nu este o sărbătoare legală sau înscrisă cu roşu în calendarele religioase, însă are menirea să atragă atenţia asupra valorilor culturale şi spirituale specific maghiare.

Magyar Himnusz 01_b

Acum 191 ani, pe 22 ianuarie Ferenc Kölcsey a terminat de scris versurile imnului, care a rezistat multor vicisitudini istorice, fiind de fapt o rugăciune a poporului maghiar înălţată către Dumnezeu.

"Himnusz" - cântecul care începe cu cuvintele Isten, áldd meg a magyart (Doamne, binecuvântează-i pe maghiari) - este imnul naţional oficial al Ungariei. Pe versurile scrise în 1823 de Ferenc Kölcsey şi muzica compusă de Ferenc Erkel acest imn a fost adoptat oficial în 1844.

Începând cu anul 1989 ziua de 22 ianuarie este sărbătorită, în multe colţuri ale lumii ca Ziua Culturii Maghiare, astfel că şi la Sibiu, două organizaţii culturale maghiare celebrează împreună această zi prin organizarea unor evenimente culturale.

Lorant Attila_07_3X3 Lorant Attila_06

Asociaţia Maghiară din Sibiu – HID împreună cu Asociaţia Civică de Cultură Maghiară, cu sprijinul Institutului Balassi – Institutul Cultural Maghiar din Bucureşti organizează în Turnul Sfatului miercuri, 22 ianuarie 2014, de la orele 18 vernisajul expoziţiei artistului Lóránt Attila Calendar Foto 3x3, urmată de programul Drama şi opera Bánk Bán (Katona József, Erkel Ferenc) la Casa Maghiară din Piaţa Mare 11, în prezentarea profesorului de limbă şi literatură maghiară Benjamin Józsa şi a vicepreşedintelui asociaţiei civice, domnul János Szabó.

  

Traducerea versurilor Imnului Maghiar:

  

Doamne, binecuvântează-l pe maghiar

Cu bunăvoie, cu belşug,

Întinde asupra-i braţ păzitor,

Dacă se luptă cu cei împotrivnici lui;

De soarta rea el este mistuit demult,

Adu asupra-i un an vesel,

A ispaşit deja acest popor

Trecut şi viitor!

 

Strămoşii noştri i-ai adus

Pe culmea sfintă a Carpaţilor,

Prin tine a primit patrie frumoasă

Ramura de sânge a lui Bendegúz.

Şi pe unde răsună valurile

Tisei, şi-a Dunării,

Seminţiile viteazului Árpád

Au înflorit.

 

Pentru noi pe câmpurile din Kun

Spice coapte ai unduit,

Pe podgoriile din Tokaj

Nectar ai picurat.

Steagul nostru des l-ai înfipt

În a sălbaticilor turci şanţuri,

Şi a gemut de-a lui Matei (Corvin) deprimantă oaste

Măreaţa cetate Vieneză.

 

Ah, dar din cauza păcatelor noastre

Sa aprins mânia în pieptul tău,

Şi ai eliberat trăsnetele tale

În norii tăi tunători,

Întîi săgeţile jefuitorilor mongoli

Le-ai şuierat deasupra noastră,

Apoi a turcilor jug

Am luat pe umerii noştrii.

 

Cât de des a răsunat din gura

Sălbaticului popor otoman

Pe mormanele de oase a oşti noastre înfrânte

Cântec de triumf!

De câte ori a atacat propriul tău fiu,

Frumoasa mea patrie, pieptul tău,

Şi din cauza vlăstarului tău ai ajuns să fii

Urna propriului tău vlăstar!

 

Se ascundea cel hăituit, şi spre el

Spadă se-ntindea în propriu-i bârlog,

Se uita-n jur şi nu găsea

Propria-i patrie în această ţară,

Se suii pe pisc şi coboarî în vale,

Amărăciunea şi îndoiala având ca tovarăşi,

Râu de sânge-i la picioare lui,

Şi deasupra-i mare de foc.

 

Cetate a fost, acum e ruină,

Voie bună şi veselie zburdau prin aer,

Horcăit de muribund, plânset

Sună acum în locul lor.

Şi ah, libertatea nu mai înfloreşte

Din sângele celor morţi,

Şi lacrimi ale chinuitoare-i robii curg

Din zeloşii ochi a orfanilor!

 

Îndură-te de maghiar Doamne

Căci de nenorociri a fost el zvârcolit,

Întinde asupra-i braţ protector

În oceanul său de chinuri.

De soarta rea el este mistuit demult,

Adu asupra-i un an vesel,

A ispaşit deja acest popor

Trecut şi viitor!

 

Textul oficial în limba maghiară:

 

Isten, áldd meg a magyart

Jó kedvvel, bőséggel,

Nyújts feléje védő kart,

Ha küzd ellenséggel;

Bal sors akit régen tép,

Hozz reá víg esztendőt,

Megbűnhődte már e nép

A múltat s jövendőt!

 

Őseinket felhozád

Kárpát szent bércére,

Általad nyert szép hazát

Bendegúznak vére.

S merre zúgnak habjai

Tiszának, Dunának,

Árpád hős magzatjai

Felvirágozának.

 

Értünk Kunság mezein

Ért kalászt lengettél,

Tokaj szőlővesszein

Nektárt csepegtettél.

Zászlónk gyakran plántálád

Vad török sáncára,

S nyögte Mátyás bús hadát

Bécsnek büszke vára.

 

Hajh, de bűneink miatt

Gyúlt harag kebledben,

S elsújtád villámidat

Dörgő fellegedben,

Most rabló mongol nyilát

Zúgattad felettünk,

Majd töröktől rabigát

Vállainkra vettünk.

 

Hányszor zengett ajkain

Ozman vad népének

Vert hadunk csonthalmain

Győzedelmi ének!

Hányszor támadt tenfiad

Szép hazám, kebledre,

S lettél magzatod miatt

Magzatod hamv vedre!

 

Bújt az üldözött, s felé

Kard nyúlt barlangjában,

Szerte nézett s nem lelé

Honját e hazában,

Bércre hág és völgybe száll,

Bú s kétség mellette,

Vérözön lábainál,

S lángtenger fölette.

 

Vár állott, most kőhalom,

Kedv s öröm röpkedtek,

Halálhörgés, siralom

Zajlik már helyettek.

S ah, szabadság nem virul

A holtnak véréből,

Kínzó rabság könnye hull

Árvák hő szeméből!

 

Szánd meg Isten a magyart

Kit vészek hányának,

Nyújts feléje védő kart

Tengerén kínjának.

Bal sors akit régen tép,

Hozz rá víg esztendőt,

Megbűnhődte már e nép

A múltat s jövendőt!

 
 
 
Oldal teteje